Ceai de Linarita 50g Anima Plant

Parti aeriene de linarita (Linaria vulgaris), planta ce sustine procesele de purificare ale organismului. Este o planta intalnita in flora spontana din Europa si America, recomandata in fitoterapie pentru florile sale care sustin procesele naturale de purificare ale corpului, iar in terapia populara este utilizata pentru tratarea diareei, pentru probleme ale vezicii urinare si inflamatii ale intestinului, desi in SUA si Canada este considerata o planta daunatoare in culturi. In Romania se dezvolta in poieni, in fanete si la marginea culturilor sau a drumurilor, in tufarisuri, de la campie pana in zona montana inferioara sau este cultivata ca planta decorativa. Are radacini scurte, tulpina de pana la 90 cm inaltime, frunzele lanceolate ascutite la varf, de culoarea verde intens iar florile se aseamana cu cele de gura-leului, sunt galben intens si au "buza inferioara" portocalie.

Substante active:

in ceai de linarita se gasesc alcaloizii (pegaina sau linarina), flavonoidele, flavonoglicozidele (linarina, pegaina, aurone), acizii organici (artiric, formic, citric, malic, tanic), zaharurile, glicozidele, pectinele, grasimile si sarurile minerale.

Indicatii

In uz intern este indicata in afectiunile splinei si ficatului, in afectiuni catarale ale intestinului gros, boli renale, erizipel, hemoroizi, hidropizie, icter, impotenta, viermi intestinali sau constipatie si pentru detoxifierea generala a organismului; in uz extern este indicata pentru spalaturi locale in cazuri de hemoroizi, acnee si leucoree.

Actiuni

Ceaiul de linarita are efect emolient, depurativ, laxativ, diuretic, antihemoroidal, sudorific si detoxifiant hepatica, este un purificator al cailor urinare si vermifug. Recent a fost confirmat faptul ca linarita are proprietati diuretice si reducere febra. Dozare: se indica folosirea linaritei in doze nu mai mari de 2 grame zilnic.

Utilizari traditionale

In ciuda reputatiei sale de buruiana, asemenea papadiei, linarita a fost utilizata in medicina populara pentru o varietate de tulburari. Maceratul proaspat facut din frunze si flori de linarita era luat ca laxativ si diuretic puternic, precum si pentru icter, hidropizie sau enterita cu somnolenta, un unguent preparat in flori era folosit pentru boli de piele, iar pulberea pusa in lapte (in loc de apa) a fost folosita ca vermifug.