Nucsoara (Myristica fragans) – un “filtru de dragoste”

Nucsoara

Originara din Insulele Molucce (sau Insulele Mirodeniilor), dar cunoscuta si in Egiptul Antic unde era folosita la imbalsamare, nucsoara este mentionata pentru prima oara de scriitorul Plinius (sec. I p. Chr.). Ulterior (sec. XI-XIII) cruciatii o raspandesc in Europa ajungand pana in Tarile Scandinave. Ocupand locul al doilea ca importanta si pret – dupa piper, in Franta (sec. XVI) jumatate de kilogram de nucsoara valora o vaca si trei oi.

In Extremul Orient, nu exista medicament natural care sa nu aiba in el macar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifica foarte mult absorbtia principiilor active de catre organism. O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor. Nucsoara, de exemplu, in anumite doze, devine un euforizant extraordinar de puternic, iar in doze foarte mari este un drog halucinogen cu actiune mai intensa decat a morfinei.

Condimentele pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere. Fiecare dintre ele determina reactii psihologice nebanuit de intense. Nucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Initial, nucsoara crestea doar in insulele Banda, un mic arhipeleag in estul Indoneziei.

Cultivarea ei s-a raspandit ulterior. Astazi, cei mai importanti producatori sunt Indonezia si Grenada. In epoca medievala nucsoarei ii era atribuita o putere magica, efectele si virtutile ei fiind regasite in numeroase scrieri (sec. XVIII) unde aflam ca planta era considerata un “filtru de dragoste” in amestecul cu vin, daca era bauta impreuna de catre doi indragostiti. In multe tari europene, denumirea nucsoarei provine de la latinescul ”nux muscatus” (nuca de mosc). Termenul ”mosc” se refera la aroma obtinuta, din antichitate, de la cerbul muscat, originar din Himalaya. Denumirea de mosc vine de la latinescul ”muscus” derivat din grecescul ”moschos” care, la randul sau, provine din persanul ”moshk”. Originea este probabil sanscrita ”mushka” (testicul) fiindca moscul este produs doar de masculul speciei, printr-o glanda ce este comparata adesea cu testicole. In acelasi spirit, nucsoara este numita ”jouz at-tib” (nuca mirositoare) in araba. Unele limbi denumesc nucsoara ”nuca indiana”, desi nu este originara din India ci doar a fost raspandita in toata Asia prin intermediul sudului Indiei. Numele genului botanic ”Myristica” provine din grecescul ”myron” care inseamna ”balsam, unguent, mir” si deriva din ebraicul ”mor” ce inseamna ”amar”. Numele speciei, ”flagrans” se refera la aroma placuta si este participiul trecut al verbului latin ”fragrare” (a mirosi placut, a fi aromat). Nucsoara este foarte aromata, rasinoasa si cu gust un pic iute, un pic dulce. A devenit cunoscuta in Europa destul de tirziu, din cauza distribuirii geografice foarte limitata a arborelui de nucsoara. A fost introdus pe piatele europene abia in secolul al XI-lea, de negustorii arabi si a fost folosita mai intai la aromarea berii. Condimentul este folosit mai des in tarile arabe, Iran si India de nord unde atat simburele cat si coaja de nucsoara apar in mancaruri rafinate. Amestecul de condimente din nordul Indiei, ”garam masala” poate contine si nucsoara sau coaja de nucsoara ca si ras-el hanout (din Maroc), galat-dagga (din Tunisia) si baharat (din Arabia Saudita).

In bucataria occidentala, nucsoara este utilizata la prepararea dulciurilor si compoturilor sau la aromarea branzeturilor. Combinatia de spanac cu nucsoara este clasica pentru bucataria italiana (in umplutura de la ravioli). Cei mai mari consumatori de nucsoara sunt astazi olandezii care utilizeaza condimentul la prepararea verzei, cartofilor, supelor, tocanelor si a sosurilor. Cel mai cunoscut sos continand nucsoara este sosul Bechamel (sos alb).

Amestecul de condimente clasic ”quatre epices” (patru condimente) prezent in bucataria franceza si occidentala inca din epoca baroca era preparat din nucsoara cu mult piper (alb sau nebru), cuisoare si ghimbir; alte condimente folosite puteau fi ienibaharul si scortisoara. Toate componentele erau macinate imtreuna, pulberea rezultata fiind folosita in prepararea mancarurilor.

Nucsoara isi pierde repede aroma cand este macinata, de aceea cel mai bine este sa fie cumparata intreaga si sa se macine exact cat este necesar consumului imediat

Nucsoarele intregi si cele sub forma de pudra se pastreaza la adapost de lumina, aer si umezeala. Nucsoara se clasifica dupa dimensiuni. Simburii mai mari, de cca 8 g sunt considerati superiori si costa mai scump.

Nucsoara este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera.

INDICATII

Insomnie – Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare.

Nevralgii – Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort.

Halena (miros urat al gurii) – Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare.

Ejaculare precoce – Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica.

Nucsoara este afrodisiaca, hipertermianta (mareste temperatura corpului), stimulent nervos, avand o actiune ceva mai lenta decat scortisoara.

In doze de 3-4 grame are efecte analgezice.

Este cunoscuta si ca planta care combate polutiile nocturne.

Despre Geza Zakarias

"Sanatatea reprezinta o stare de armonie, mentala, emotionala si fizica. Puritatea si armonia trebuie sa se regaseasca atat in ceea ce mananci, in regimul de viata pe care il ai cat si in mediul in care traiesti, gandurile pe care le dezvolti cat si in sentimentele pe care le ai."

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *