Posted on Lasă un comentariu

Uleiurile presate la rece

Uleiurile presate la rece

Uleiul este un ingredient important intr-o mancare gustoasa si sanatoasa, dar trebuie ales si folosit in cunostinta de cauza.

Inainte de ′89 foloseam pentru gatit ratia lunara de ulei dublu rafinat de floarea soarelui si, mai rar, de ulei de soia de calitate proasta, de care fugea toata lumea. Daca mai faceam cate o salata foloseam acelasi ulei. Acum, la peste 30 de ani de la acel moment de rascruce in istoria noastra, avem de toate, chiar daca nu ni le mai putem permite in aceeasi masura.

In timp au aparut si la noi celelalte tipuri de uleiuri, dar nu prea stim cum sa le folosim. De multe ori mi-a fost dat sa aud de la cate cineva: „Uite ce extraordinar este acest ulei presat la rece, oare este bun si la prajit?”. Mi-am dat seama ca multi nu stiu cum se face selectia uleiurilor pentru diferitele metode de preparare a alimentelor. Lucrurile sunt simple de fapt, dar presupun cunoasterea punctului de fum al respectivelor uleiuri.

Pentru inceput sa definim cativa termeni legati de acest subiect

Punctul de fum (de ardere)

Punctul de ardere al unui ulei este temperatura la care acesta incepe sa fumege, modificandu-si ireversibil calitatile, descompunandu-se in glicerol si acizi grasi liberi, glicerolul transformandu-se si el datorita arderii in acroleina, o substanta toxica insidioasa care poate face in timp adevarate ravagii in organismul uman.

Desi uleiurile rafinate au puncte de ardere mai ridicate decat cele presate la rece, prin rafinare ele ating temperaturi ce le depasesc punctele de fum si sunt procesate atat chimic cat si fizic, in final fiind mult mai toxice decat un ulei presat la rece ce a atins punctul sau de fum.

Grasimile saturate

Grasimile saturate cu atomi de hidrogen sunt considerate „rele”, fiind responsabile de cresterea nivelului total al colesterolului in sange, mai ales al celui „rau”–LDI, marind riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, dar o serie de studii au dovedit ca anumite tipuri de grasimi saturate sunt foarte repede metabolizate, fiind imediat transformate in energie si niciodata stocate. Alimentele bogate in grasimi saturate raman in stare solida la temperatura camerei.

Grasimile nesaturate

Sunt asa-numitele „grasimi bune“, sanatoase, de care organismul are nevoie pentru functiile sale vitale si pentru absorbtia vitaminelor liposolubile A, D si E. Ele au o consistenta moale sau chiar lichida la temperaturi mici, precum cele ale frigiderului. In functie de numarul de duble legaturi continute ele pot fi mononesaturate (o singura legatura dubla) si polinesaturate (cu mai multe legaturi duble).

Grasimile mononesaturate

Sunt bogate in acizi grasi mononesaturati. Ele cresc mai mult nivelul colesterolului „bun” si mai putin al celui „rau”. Din aceasta grupa face parte acidul oleic, cel mai des intalnit in natura si care sta la baza formarii acizilor grasi omega-9, produsi natural de organism si folositi in locul celor omega-3 si omega-6, daca acestia nu se gasesc in cantitati suficiente.

Grasimile polinesaturate

Sunt bogate in acizi grasi polinesaturati, foarte importanti pentru organism dar care nu pot fi produsi de acesta, find sintetizati numai de plante. Acizii grasi polinesaturati, numiti si esentiali (AGE), omega-3 (acid linolenic) si omega-6 (acid linoleic) joaca un rol esential in functionarea creierului si cresterea si dezvoltarea normala a organismului, actioneaza eficient asupra inflamatiilor dermatologice si osteo-articulare, sustin supletea arterelor, fluidifica sangele, AGE omega-3 actionand si asupra presiunii acestora.

Raportul optim de acizi grasi consumati

In cazul AG se recomanda in general un aportul zilnic de 1:1:1 (saturati:mononesaturati:polinesaturati) si respectiv de 5:1 AGE omega-6:omega-3 (circa 2 g/zi omega-3 pentru barbati si ceva mai putin pentru femei).

Acizi grasi trans

Grasimile trans (AGT) sunt izomeri ai AG nesaturati si apar sub actiunea unor factori chimici sau fizici, mai rar enzimatici, mai ales in urma hidrogenarii. Desi majoritatea AGT sunt daunatori sanatatii, intre ei exista si forme deosebit de benefice, precum acidul linoleic conjugat.

  • Ulei de susan salbatic 100ml SolioPrevizualizeaza

    Ulei de susan salbatic 100ml Solio

    18.00 lei
    Adaugă în Coș
  • Ulei de floarea-soarelui presat la recePrevizualizeaza

    Ulei de floarea-soarelui presat la rece 500ml Paradisul Verde

    9.50 lei
    Adaugă în Coș
  • Ulei de floarea-soarelui presat la recePrevizualizeaza

    Ulei de floarea-soarelui presat la rece 1L Paradisul Verde

    Evaluat la 5.00 stele din 5
    13.00 lei
    Adaugă în Coș
  • Previzualizeaza

    Ulei De Canepa Presat La Rece – Eco 250ml Clearspring

    29.50 lei
    Adaugă în Coș
  • Previzualizeaza

    Ulei De Susan Presat La Rece – Eco 500ml Clearspring

    31.50 lei
    Adaugă în Coș
  • Previzualizeaza

    Ulei Rapita – Eco 500ml Eden

    25.00 lei
    Adaugă în Coș

Dar la ce temperaturi ajung alimentele pe parcursul procesarii lor?

• Fierberea preparatelor le ridica temperatura la cel mult 100⁰C, temperatura de fierbere a apei.
• Prajirea in tigaie, in functie de marimea flacarii, aduce alimentele la o temperatura de 175-191⁰C. O metoda sanatoasa de a “praji” in tigaie este amestecarea uleiului cu apa, temperatura nedepasind astfel 100⁰C.
• „La gratar” se ajunge la temperaturi de peste 230⁰C.
• La cuptor este mai simplu, deoarece temperatura de coacere se poate seta in functie de uleiul folosit.

Clasificarea uleiurilor in functie de punctul lor de ardere (de fum)

uleiuri cu punct de fum scazut: uleiurile nerafinate de in, sofranel, floarea-soarelui si rapita – 107⁰C;
uleiuri cu punct de fum mediu: uleiurile nerafinate de arahide, soia, nuci, porumb si masline -160⁰C, uleiul de canepa – 165⁰C, uleiurile nerafinate de cocos si susan – 177⁰C, uleiul nerafinat de avocado 190⁰C, uleiul de migdale -216⁰C, uleiul de samburi de struguri – 216⁰C;
uleiuri cu punct de fum ridicat: uleiul de palmier – 230⁰C.

Uleiuri obtinute prin presare la rece

• Uleiul de alune de padure

Foarte bogat in vitamina E, acid oleic si acid linoleic, uleiul de alune de padure este folosit atat in alimentatie, cat si in cosmetica. In uz intern este un tratament bun pentru eliminarea teniei, consumul sau regulat avand efecte tamaduitoare pentru infectiile respiratorii si in tratarea hipertensiunii arteriale.

Extern, este utilizat atat in tratamentul cosmetic cat si in masajul anticelulitic si de intretinere. Hidrateaza tenul in profunzime fara sa il lase gras, are un efect benefic asupra microcirculatiei pielii, ajuta la diminuarea vergeturilor si ofera elasticitate pielii. Aroma sa da savoare deosebita salatelor, mancarurilor de legume, pastelor si preparatelor din cereale.

• Uleiul de arahide

Este un ulei aromat recomandat a fi folosit crud, in salate sau maioneze. Contine o mare cantitate de vitamina E, dar mai ales de vitamina A, esentiala pentru vedere si pentru intarirea imunitatii. Proportiile de acizi grasi polinesaturati si mononesaturati ii permit sa scada nivelul de colesterol din sange (acizi grasi polinesaturati – 34%, acizi grasi mononesaturati – 48%, acizi grasi saturati – 18%).

Uleiul de arahide exercita, de asemenea, o actiune benefica in inflamatii si ulcere stomacale, dar si asupra intestinului, fiind indicat in cazul iritarii tubului digestiv. Astfel, uleiul de arahide previne bolile de inima, micsoreaza nivelul colesterolului depus in artere, scade apetitul, previne cancerul, artrita (inclusiv durerile de incheieturi), senzatia de uscaciune a pielii, problemele tenului, constipatia si alte afectiuni. Folosit in masaje, uleiul de arahide potoleste durerile lombare si abdominale. Este un bun calmant al inflamatiilor ce apar dupa un efort muscular.

• Uleiul de ardei (seminte)

Uleiul de ardei are o aroma si un gust cu totul speciale, recomandate in special pentru salate, dar gustul si culoarea sa rosie sunt apreciate si pentru alte preparate. Are un continut de acid linoleic foarte ridicat (70%) si este bogat in vitamina C, stimuleaza digestia, datorita continutului sau de capsaicina imbunatateste circulatia si stimuleaza functiile sistemului nervos.

Uleiul de ardei se utilizeaza cu succes in cazul bolnavilor de reumatism, ca ulei de masaj sau in cazuri de zona zoster (herpesul zoster), putand fi utilizat ca atare sau diluat in ulei de masline sau in diverse alte uleiuri.

• Uleiul de argan (seminte)

Numit adesea si lichidul de aur, uleiul de argan este unul dintre cele mai pretuite uleiuri vegetale, apreciat pentru calitatile sale nutritive, cosmetice si medicinale. Este bogat in vitamina E (de doua ori mai multa decat in uleiul de masline), caroten si acizi grasi nesaturati (omega-6 si -9), steroli din plante rare ce nu se gasesc in compozitia altor uleiuri (intr-o combinatie considerata a fi unica).

Este puternic antioxidant, antiinflamator (intern si extern), digestiv, hidratant (extern), antimicribian (extern), regleaza colesterolemia, stimuleaza circulatia sanguina, consolideaza imunitatea naturala a organismului, iar traditional este cunoscut pentru proprietatile sale afrodisiace. Extern este folosit pentru intretinerea si infrumusetarea pielii, parului si a unghiilor. Uleiul de argan este util in tratarea unor forme de cancer, a bolilor reumatice, a celor cardiovasculare si a obezitatii, pentru calmarea unor afectiuni ale pielii (acnee, psoriazis, exeme, piele uscata) si prevenirea vergeturilor in sarcina. Este delicios in salate, cuscus sau sosuri.

• Uleiul de armurariu

Este un ulei cu gust tonic-amarui si actiune hepato-protectoare/regeneratoare si de reglare a tensiunii arteriale, fiind extrem de indicat in cazuri de suprasolicitare a ficatului, hepatite, ciroze, digestii dificile, hipotensiune.

Uleiul de armurariu este utilizat pe larg in arta culinara pentru prepararea sosurilor si ca adaos in salate si terciuri. Utilizarea uleiului de armurariu inregistreaza rezultate semnificative in restabilirea organismului dupa intoxicatii alcoolice, la inlaturarea efectelor adverse ale medicamentelor care au influente asupra ficatului, dupa tratamente radiologice si chimioterapie, in procesul de asanare dupa tratamentul afectiunilor ficatului, in hemopatie in cazul afectiunilor ficatului, vezicii biliare, splinei.

Acest ulei de armurariu se poate consuma ca medicament, cate o lingurita dimineata si seara, avand avantajul unui cost mult mai mic fata de varianta in capsule.

• Uleiul de avocado

Cunoscut inca din timpul aztecilor, uleiul de avocado este folosit de secole in America Centrala in alimentatie si ingrijire, fiind extras din pulpa fructului. Are o culoare verde apetisanta, o aroma subtila placuta si este vascos (lasa o pelicula protectoare pe zona aplicarii).

Contine lecitina, vitamine (A, D, E, B6), minerale (de magneziu, cupru, fier), acid folic si aminoacizi, acizi grasi nesaturati (este extrem de bogat in acid oleic). Protejeaza sistemul cardiovascular, are efect puternic antibacterian si antiinflamator, stimuleaza metabolismul, ajutand la mentinerea greutatii corporale. In uz extern este folosit pentru ingrijirea si tratarea parului si a pielii, are o mare putere de penetrare, este emolient, regenerant si nutritiv.

Consumat ori aplicat local, uleiul de avocado contribuie la vindecarea mai rapida a taieturilor si ranilor, previne cicatricile, acneea si dermatitele, reduce eficient aparitia petelor, a liniilor fine si a ridurilor datorate varstei. Poate fi folosit ca atare in sosuri, soteuri, dressinguri, supe ori la copt. Daca este amestecat cu putin otet de vin sau suc de lamaie, se obtine o vinegreta savuroasa.

• Uleiul de caise (seminte)

Uleiul presat la rece din seminte (samburi) de caise are un continut ridicat de acizi grasi nesaturati omega-6 si vitamina E. Este un calmant nervos eficient ce poate fi folosit ca somnifer (inainte de culcare), sustine buna functionare a tiroidei. Contine vitaminele A si B-17 (cunoscuta ca vitamina anticancerigena).

Uleiul de caise se foloseste in alimentatie, in special la prepararea salatelor si in cosmetica, pentru efectul regenerant asupra pielii.

• Uleiul de canepa

Are miros si gust placut, asemanator celui de nuca si poate fi folosit pentru a condimenta salatele, pastele si orezul sau poate fi combinat cu alte uleiuri utilizate in mod traditional.

Uleiul de canepa este deosebit de bogat in acizi grasi esentiali polinesaturati din familia omega, continand si familia de tocoferoli (vitamina E), recunoscuti ca antioxidanti naturali. Ajuta la intarirea sistemului imunitar si in tratamentul patologiilor care depind de dezechilibre metabolice si poate fi considerat „vaccin” nutritional, introdus zilnic in dieta jucand rolul unui aliment protector. Tot uleiul de canepa poate avea un rol important in mentinerea sanatatii cardiovasculare, are efecte terapeutice semnificative atat in bolilele de piele cat si in cele astmatice si afectiunile respiratorii (ale cailor respiratorii inferioare si superioare).

Canepa este singura samanta comestibila care contine acid gama linolenic, benefic in tratarea simptomelor premenstruale si ale menopauzei.

• Uleiul de chimen (seminte)

Chimenul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru a trata starile de slabiciune generala, inflamatiile, afectiunile pielii, bolile specifice femeilor, racelile si durerile de cap (migrenele).

Efectele sale binefacatoare erau cunoscute in Egiptul Antic, frumusetea si vitalitatea reginei Nefertiti fiind puse pe seama acestui leac miraculos.

In zilele noastre, acest ulei de chimen este folosit ca remediu diuretic si carminativ, poate stimula lactatia si este antihelmintic, iar continutul sau de damascenina are efect spasmolitic si hipotensiv pe termen scurt.

• Uleiul (untul) de cocos

Aflat in stare solida la temperatura camerei, uleiul de cocos are actiune antimicrobiana, antibacteriana si antifungica, dar a fost nevoie de cercetari aprofundate pentru recunoasterea oficiala a calitatilor sale, datorita continutului mare de 90% grasimi saturate.

Acestea sunt insa trigliceride cu lanturi mijlocii usor de digerat si de persoanele care sufera de diabet sau au probleme cu vezica biliara, fiind o sursa instantanee de energie si putand ajuta astfel la accelerarea metabolismului.

Acizii grasi cu lant mediu din uleiul de cocos (lauric, capric, caprilic) sunt agenti antimicrobieni puternici cu o eficienta ridicata impotriva virusurilor, ciupercilor si a multor bacterii.

Uleiul de cocos este cea mai bogata sursa naturala de acid lauric (40%), acid cu rol pozitiv confirmat in prevenirea unor forme de cancer, ajutand totodata si la scaderea colesterolului si a tensiunii arteriale, la mentinerea flexibilitatii arterelor si prevenirea arterosclerozei.

In uz extern, uleiul de cocos hidrateaza, inmoaie, hraneste si protejeaza parul si pielea, favorizand chiar vindecarea ei in cazul unor rani usoare.

• Uleiul de dovleac (seminte)

Contine acizi grasi nesaturati si saturati, seleniu, vitaminele A, E si F, fiind antihelmintic, anafrodisiac si calmant.

Uleiul de dovleac este indicat in teniaza, ascaridioza, giardioza, hiperexcitabilitate, nervozitate, prostatita, insuficienta cardiaca cu edem, colita de putrefactie cu constipatie, afectiuni hepatice, precum si in alimentatia de purificare, anafrodisiaca, pentru reducerea masei corporale.

Se administreaza, pentru helmintiaza cate doua linguri de ulei amestecate cu o lingurita de suc si lamaie, la ½ h dupa ce se bea acest amestec administrandu-se o lingura de ulei de ricin amestecata cu doua linguri ulei din seminte de dovleac.

Uleiul de dovleac este utilizat in consum pentru salate de cruditati (laptuca, salata verde, papadie).

• Uleiul de floarea-soarelui

Ulei de floarea-soarelui presat la receEste obtinut din miezul semintelor de floarea-soarelui prin presare la rece, continutul de vitamine ramanand ridicat.

Un ulei de floarea-soarelui presat la rece are o aroma mult mai puternica decat cel rafinat, gustul usor amarui si contine 92% acizi grasi poli- si mononesaturati si mai multa vitamina E decat oricare alt ulei vegetal.

Uleiul de floarea-soarelui nu contine urme de substante sau elemente de gust straine, care de obicei sunt preluate din coaja. Este un ulei excelent ce poate fi utilizat in alimentatie, in cosmetica sau terapeutic.

Este antioxidant, tonic, nutritiv, regenerant, antiinfectios si detoxifiant, are efect diuretic si este un bun adjuvant in bronsite, reduce riscul aparitiei bolior cardiovasculare, etc.).

• Uleiul de grau (germeni)

Uleiul de germeni de grau contine vitaminele A, D, E, F si K, este vitaminizant, energizant, reglator hormonal si sedativ usor indicat in caz de hirsutism, amenoree, devitalizare, subponderabilitate, insuficienta dezvoltare a caracterelor feminine. Se administreaza intern, cate o ligurita pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal (mai ales pentru femei).

Pentru combaterea hirsutismului si a hipotrofiei mamare se fac cure de 21 de zile cu 3 lingurite de ulei de grau, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Se poate utiliza si extern, pentru infrumusetarea pielii sau hirsutism (frictionari cu ulei pe locul respectiv), hipotrofie mamara (masaj in zona pieptului, minim 15 minute zilnic) sau intretinerea si regenerarea pielii (masaj usor dupa baie).

• Uleiul de in (seminte)

Contine vitamina E si acizi grasi esentiali omega-3 (sub forma de acid alfa linolenic) si omega-6.

Are actiune emolienta, laxativa si antiseptica, fiind indicat in caz de constipatie, abcese, furuncule, arsuri. Se administreaza intern ca adaus in salate sau ca laxativ, amestecat cu o lingura de tarate fin macinate, dimineata pe stomacul gol. Este utilizat si extern pentru intretinerea pielii mainilor.

Pentru furunculoza, se amesteca uleiul de in cu pulbere de musetel si se aplica local.

• Uleiul de luminita noptii (seminte)

Contine vitamina E si acizi grasi esentiali, fiind una dintre putinele surse naturale de acid gama linoleic (GLA), acid gras nesaturat din familia omega-6, foarte important in asigurarea productiei de eicosanoizi, clasa de substante care regleaza o serie de functii somatice.

Este vitaminizant, energizant, regulator hormonal, sedativ usor.

Uleiul de Luminita Noptii este indicat in caz de eczeme, intarziere a vindecarii si cicatrizarii ranilor, iritabilitate crescuta, tulburari ale ciclului menstrual si unele afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, boli ale vaselor coronariene, hipertensiune arteriala si sindrom Raynoud.

• Uleiul de mac

Din punct de vedere nutritional, uleiul de mac are in compozitia sa acizi grasi (73% acid linolic, 10% acid palmitic, 13% acid oleic), minerale (de fosfor, calciu, potasiu, magneziu si fier), actiunile sale legate de reducerea efectelor proceselor de imbatranire fiind de mult timp cunoscute.

Are efecte benefice si in cazuri de hipertensiune, tromboza si embolie, normalizeaza nivelul colesterolului din sange, stimuleaza mecanismele naturale de aparare ale organismului si sustine vindecarea ranilor. Imbunatateste performantele psihice, buna functionare a sistemului nervos si reduce durerile la acest nivel, este un sedativ natural.

Este de prim ajutor pentru structura osoasa, opreste degradarea tesuturilor osoase si incepe reconstructia acestora. Este utilizat in scopuri alimentare, nerafinat, in salate, preparate de legume, supe sau deserturi, ca material brut pentru fabricarea margarinei dar si in industria colorantilor sau cosmeticelor.

• Uleiul de marar

Foarte bogat in calciu, mararul incetineste procesul de pierdere a masei osoase (osteoporoza). Are un continut foarte ridicat de fibre, fier, magneziu, potasiu, fosfor, cupru si vitamine (A, B1, B2, B3, C, E, PP). Fibrele din marar reduc colesterolul din sange, iar potasiul normalizeaza presiunea sanguina (o presiune ridicata determinand infarctul sau atacul de cord). Asemenea usturoiului, are si actiune antibacteriala, uleiul de marar impiedicand raspandirea bacteriilor.

Uleiul de marar este indicat in anorexie, indigestii, cardiopatii, ateroscleroza, boli ale cailor urinare, hemoroizi, meteorism, colici intestinale, dureri menstruale, impotriva sughitului, pentru stimularea si tonifierea organismului, in insomnii, stari de voma ale gravidelor. Mararul detine o anumita cantitate de hormoni feminini (estrogeni), cu rol de incetinire a procesului de imbatranire, de infrumusetare a aspectului pielii, reglare a menstruatiei (atat periodicitatea cat si cantitatea, reducand abundenta) si diminuare a simptomelor menopauzei.

Avand rol energizant, ajuta femeile insarcinate sa treaca mai usor peste greutatea fizica datorata sarcinei, iar femeilor care alapteaza le stimuleaza lactatia reducand totodata si colicile bebelusului.

• Uleiul de masline

Uleiul de masline este cea mai bogata sursa de grasimi mononesaturate, are un continut ridicat de antioxidanti si este foarte bine tolerat de stomac.

Component de baza al dietei mediteraneene, uleiul de masline are efecte benefice in prevenirea bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat, al osteoporozei, al ulcerului gastroduodenal si a gastritei si scade incidenta aparitiei calculilor biliari.

Este des inclus si in compozitia produselor cosmetice pentru ingrijire a pielii, a parului si a unghiilor, ca ingredient nutritiv, hidratant si emolient, precum si in produsele de igiena.

Uleiul de masline este cel mai folosit ulei pentru obtinerea sapunurilor de casa, hidrateaza pielea, sustine regenerarea tesuturilor si reducerea inflamatiilor.

• Uleiul de migdale dulci

Contine 55-75% oleina, peptina, saruri minerale (de calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu), vitaminele A, B si taninuri, fiind laxativ, purgativ, antitusiv, antipruriginos (extern) si calculolitic.

Uleiul de migdale dulci este indicat in caz de constipatie, afectiuni ale pielii, calculi urinari, crapaturi ale pielii, eczeme, erizipel, hematurie, obstructie bronhica, tuse convulsiva, plagi si prurit (extern), este hidratant, anticelulitic.

Se administreaza intern ca purgativ, contra obstructiei bronhice si a tusei violente (se consuma dimineata pe nemancate, 60 g de ulei adultii si 10-15 g copiii), pentru eliminarea calculilor renali se face un amestec din ulei de migdale, ulei de nuca si un macerat de ovaz sau radacina de lemn dulce, din care se iau trei linguri, intre mese.

Uleiul de migdale dulci este utilizat extern contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului, pruritului si a crapaturilor (se fac frectii cu ulei de 2-3 ori pe zi).

Pentru tratarea otalgiilor (durerilor de urechi) se pun cateva picaturi de ulei in ureche, la culcare, iar pentru ingrijirea pielii uscate se fac comprese cu ulei de migdale dulci timp de 15-20 minute de 2-3 ori pe saptamana.

• Uleiul de mure (seminte)

Este un ulei cu gust si aroma placute, componentele sale actionand asupra circulatiei cardiovasculare. Fiind bogat in vitamina E intarzie imbatranirea pielii si are efect de hidratare. Contine intr-un procent considerabil acizi grasi nesaturati.

Se recomanda pentru salate si dressinguri. In cosmetica se poate folosi pentru hidratarea si regenerarea pielii, simplu sau ca ingredient in diverse creme.

• Uleiul de nuca (miez)

Are un gust deosebit, specific, dulce-amarui, contine 66-74% acid oleic (AG mononesaturat), 7-8% acizi grasi saturati si vitaminele E si F in cantitati mari.

Intern, impiedica procesul de imbatranire si este usor laxativ, fiind deosebit de eficient in combaterea parazitilor intestinali (tenie – cate 50-60 g seara, eventual intr-o salata de cartofi, timp de trei zile), iar in litiaza renala se recomanda impreuna cu ulei de migdale dulci si infuzie de paie de ovaz.

Pentru un tratament inedit al enurezisului se consuma in fiecare seara cate o felie de paine prajita imbibata cu o lingura de ulei de nuca, timp de 15 zile, recomandandu-se a se consuma imediat si o bomboana acrisoara, uleiul de nuca fiind greu de suportat.

Extern se recomanda frectionarea corpului in cazul copiilor rahitici sau anemici, in dermatoze si pentru par.

In alimentatie se recomanda un consum zilnic de 20-40 g de ulei de nuca, acesta adaugand un plus de rafinament salatelor de legume si vinegretelor cu otet balsamic. Prin continutul foarte ridicat de acizi grasi polinesaturati (73-84%) se situeaza inaintea uleiurilor de soia sau floarea-soarelui (50-60%) si inaintea celui de porumb pentru proprietatile sale anticolesterolemiante, dar nu suporta fierberea si rancezeste repede, trebuind cumparat in cantitati mici si pastrat in spatii reci si intunecoase.

• Uleiul de patrunjel (seminte)

Are gust intens de patrunjel si se poate folosi in supe, ciorbe, sosuri si salate. Are efect usor calmant si diuretic. Intern se poate utiliza ulei de patrunjel cu succes in infectii ale cavitatii bucale, tulburari digestive de natura nervoasa, retineri de lichide in organism in urma insuficientei cardiace.

Extern se recomanda ca terapie complementara in cancerul de piele.

• Uleiul de piper negru

Este un ulei-condiment cu gustul specific al piperului si se utilizeaza in special pentru condimentare, in salate si mancaruri.

Uleiul de piper negru are efect de stimulare a circulatiei sanguine, stimuleaza digestia, normalizeaza peristaltismul intestinal si stimuleaza formarea de globule rosii.

• Uleiul de porumb (germeni)

Ulei cu gust placut dar discret, potentazand astfel aroma celorlalte ingrediente din amestec.

Uleiul de porumb este foarte bogat in acizi grasi esentiali omega-6 si vitamina E, este antioxidant, hipocolesterolemiant, energizant, reconstituent, fiind indicat ca adjuvant in afectiuni ale tiroidei, ateroscleroza, hipocolesterolemie si pentru drenarea ficatului. Se recomanda servirea sa ca adaos in salate.

• Uleiul de rapita

Are culoare deschisa si gust mai degraba neutru, neamintind in nici un caz de florile urat mirositoare din care este extras.

Are un procent ridicat de acid alfa linoleic (precursor al acidului omega-3) si vitamina E si in medie jumatate din grasimile saturate continute in general de uleiuri (spre exemplu cel de masline), fiind in acelasi timp bogat in grasimi nesaturate.

Consumat in mod regulat are efect antiinflamator asupra vaselor de sange, are un rol important in buna functionare a creierului (acizii grasi continuti intervin in prevenirea depresiilor, a unor crize de dementa si chiar a maladiei Alzheimer), reducerea nivelului colesterolului si tratarea disfunctiilor erectile.

Are proprietati antioxidante si de regenerare celulara (poate fi adaugat in apa din cada pentru o baie de seara relaxanta de 15-20 minute), iar in gastronomie este apreciat pentru aroma sa deosebita si pentru proprietatile dietetice.

Gustul sau se combina foarte bine cu cel de lamaie. Poate fi consumat in salate calde sau reci, cu fructe uscate (in special migdale), sparanghel sau anghinare, legume coapte, paste sau orez.

Un consum zilnic de doua linguri cu ulei de rapita este suficient pentru a acoperi 98% din necesarul zilnic de acid omega-3!

• Uleiul de sofranel

Contine 1,5% acid miristic, 3% acid palmintic, 1% acid stearic, 0,5% acid arahidic, 33% acid oleic si 61% acid linoleic.

Este alb-galbui, clar, fiind utilizat ca atare in alimentatie la prepararea salatelor sau pentru gatit.

Prin comparatie cu alte uleiuri vegetale, contine un procent ridicat de acizi grasi nesaturati. Reduce nivelul colesterolului, este folosit in tratarea durerilor reumatismale, combate afectiunile hepatice, este excelent pentru detoxifierea ficatului, este antiinflamator, expectorant, antitusiv, cicatrizant si bacterioastatic.

• Uleiul de soia

Contine acid arahidonic, acid cu puternice proprietati in reducerea colesterolului din sange si ameliorarea ulcerului gastric si duodenal.

Are efecte antioxidante puternice date de vitaminele A si E pe care le contine, vitamine ce neutralizeaza substantele toxice formate in organism si ajuta la imbunatatirea metabolismului si la cresterea oxigenarii tesuturilor.

Cercetarile au aratat ca folosirea uleiului de soia in alimentatie, mai ales de catre femei, ajuta la echilibrarea hormonala datorita fitoestrogenilor aflati in cantitati importante in compozitia sa, substante care au si efect anticancerigen, protejand impotriva tumorilor de san si de ovar.

Cu gust neutru si fin este ideal ca baza pentru marinate si vinegrete, el absorbind usor aromele fine ale condimentelor adaugate.

• Uleiul de struguri (samburi)

Contine acizi grasi nesaturati, vitamina E, polifenoli, fitosteroli.

Scade nivelul colesterolului, protejeaza sistemul circulator, cel nervos central si periferic, este puternic antioxidant, stimuleaza sistemul imunitar, regenereaza si revitalizeaza pielea.

Adaugat in alimente, uleiul de struguri potenteaza gustul acestora fara sa dea senzatia de gras pe care o lasa alte uleiuri, recomandandu-se folosirea lui in stare cruda, la salate si dressinguri, avand in vedere ca prelucrarea termica diminueaza in mare masura calitatile terapeutice ale alimentelor.

Fiind emulsionant, uleiul din samburi de struguri este potrivit pentru prepararea maionezelor.

• Uleiul de susan salbatic (perilla)

Uleiul de susan salbatic contine 60% acizi grasi polinesaturati (omega-3) si este comercializat in proportie de 95% sub forma de capsule, ca supliment alimentar.

Se regaseste in doza relativ mare si in compozitia unor medicamente dietetice cu utilizare in tulburarile metabolice, dar bucataria asiatica il utilizeaza si la gatit. In literatura de specialitate sunt descrise mai ales efectele interne ale uleiului: adjuvant in cazuri de infarct miocardic, cancer mamar si de colon, inflamatii reumatismale, colon iritabil, ateroscleroza si boli autoimune,.

Este moderator al aritmiilor cardiace, scade pericolul de tromboza si stimuleaza regenerarea celulelor.

• Uleiul de susan (seminte)

Contine gliceride ale acizilor oleic 50%, linoleic 37%, palmitic 7%, stearic 4%, arahidonic 0,4%, lecitina, compusi lignanici si in cantitati mici vitaminele B, D, E, F.

Uleiul de susan actioneaza in principal ca tonic, nutritiv, regenerant, energizant, calmant usor, emolient, laxativ si emenagog. Este indicat cu precadere in caz de devitalizare, subponderabilitate, impotenta masculina (o lingura de doua ori pe zi, dimineata si seara inainte de culcare), amenoree, dismenoree, fracturi, oase fragile, osteoporoza, paradontoza, degradarea dintilor, emaciere, tuse cronica, constipatie cronica, hemoroizi (intern si extern), dizenterie.

Este considerat uleiul cu cel mai puternic efect de tonifiere si regenerare a organismului. Se administreaza intern ca ingredient in salate, sosuri, dulciuri, combinat des cu ghimbir, cardamon sau sofran.

Pentru utilizare externa se fac frictionari usoare in cazul luxatiilor si a problemelor legate de oase, masaj cu ulei de susan dupa baie in cazul persoanelor devitalizate, cu masa corporala redusa sau cu tendinte de uscare a pielii.

Prin macerarea unor condimente (cardamon, scortisoara) si plante medicinale (camfor, menta) in ulei de susan, se obtine un preparat folosit extern (sub forma de frictionari) in tratarea cefaleei si a migrenei.

• Uleiul de visine (samburi)

Este un ulei cu gust si aroma placuta, bogat in vitamina E si flavonoide, constituind o hrana valoroasa pentru organism. Componentele sale actioneaza asupra circulatiei cardiovasculare, industria cosmetica il foloseste pentru creme de fata si corp datorita efectelor sale de stimulare a circulatiei de la nivelul pielii, intarzie imbatranirea, regenereaza pielea, hidrateaza, este fotoprotector, are efect antioxidant si elasticizeaza capilarele. Are un efect pozitiv asupra colesterolului din sange.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *