Posted on Lasă un comentariu

SCORTISOARA (Cinnamonum ceylanici) – sau alimentul anti-inflamatoriu

Scortisoara

Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), Birmania si India a carui scoarta are un parfum cu totul si cu totul special, fiind recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Au fost facute cateva tentative de a transplanta scortisoara in alte zone tropicale, dar naturalizarea a reutit doar in insulele Seychelles. Specii inrudite cu scortisoara se gasesc in Indonezia, Vietnam si China. Denumirea deriva din latinescul “cinnamomum”, care se trage din grecescul “kinnamomon”.

In Egiptul Antic era folosita pentru imbalsamare. In Evul Mediu comertul cu scortisoara era controlat de catre arabi apoi portughezii descopera un nou drum maritim spre India si Indonezia si acapareaza comertul cu scortisoara.

Scortisoara este comercializata in forma rasucita, in fasii sau rulata compact. Cele mai bune varietati sunt cele deschise la culoare. Condimentul mai este disponibil si ca pudra. Aroma scortisoarei este puternica, dulce si placuta. Gustul ei este dulceag si cald, cu o usoara nuanta amaruie sau astringenta. Scortisoara rulata compact isi pastreaza aroma si gustul timp de multi ani. Ca si alte condimente pudra de scortisoara isi pierde aroma relativ rapid, asa ca trebuie cumparata in cantitati mici si pastrata la adapost de aer, lumina si unezeala.

Scortisoara este unul dintre vechile condimentele mentionate in Vechiul Testament desi scortisoara chinezeasca (scortisor/cassia) a fost cunoscuta in Occident inca din timpul lui Alexandru cel Mare. Bucatariile din Sri Lanka si India o utilizeaza pe scara larga, atat in mancaruri cat si la aromatizarea ceaiului. Scortisoara mai este populara in toate regiunile unde influenta persana si araba s-a facut simtita: vestul, sud-vestul si centrul Asiei, nordul si nord-estul Africii. In Europa este rar folosita pentru a condimenta mancarurile, spre deosebire de bucataria asiatica si araba. In India, scortisoara este folosita sub forma de fasii intregi, fripte in ulei fierbinte pana se deruleaza si devin drepte, lucru foarte important in a lasa libere aroma si gustul. Apoi, temperatura este micsorata si se adauga alte ingrediente ca rosii, ceapa sau iaurt. Bucatile de scortisoara pot fi scoase din mancare inainte de a fi servita, dar cel mai adesea, sunt pastrate ca element decorativ. In majoritatea tarilor este preferata scortisoara pudra. Aceasta trebuie adaugata cu putin timp inainte de a fi servita caci, prin fierbere, devine usor amaruie. Scortisoara sub forma de pudra este un ingredient important in amestecuri de condimente exotice, cum ar fi: garam masala, curry, baharat, ras el hanout, galat dagga si berbere, ca si in amestecul clasic al bucatariei franceze “quatre epices”.

“Mugurii de scortisoara” sunt fructele necoapte recoltate la putin timp dupa ce planta infloreste; seamana la infatisare cu cuisoarele. Acesti muguri sunt mai putin aromati decat scoarta, dar mirosul lor este bland, pur si dulce. Pentru ca aceasta aroma sa fie eliberata, mugurii trebuie pisati foarte fin. Se folosesc in cantitati semnificative doar in China si India.

Alaturi de alte condimente, scortisoara este un depozitar de substante utile, intrand recent in vizorul cercetarilor medicale. Ea pare sa devina, pe langa condiment sau agent curativ al unor practici medicale traditionale de tip Ayurveda, un instrument util in tratamentul bolilor moderne.

Scortisoara este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne. In Romania a fost introdusa de poticarasi (nume dat in Transilvania farmacistilor) in toate remediile administrate contra colicilor gastrice si abdominale.

INDICATII

Probleme circulatorii si cardiace – Se iau in fiecare zi, dimineata si seara, doua varfuri de cutit de scortisoara cu miere lichida. Acest tratament are si efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos. Sughit, spasme digestive – Peste trei varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Actiunea sa binefacatoare este prompta.

Sangerari ale gingiilor – Se face o infuzie concentrata din o lingurita scortisoara si o cana de apa fierbinte. Se fac cu acest preparat clatiri ale gurii de doua ori pe zi.

Dereglari ale apetitului – Se fac cure cu salata de fructe si cu dulciuri usoare in care se adauga scortisoara. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mancaciosi ii tempereaza.

Aldehida cinamica din scortisoara pare sa fie un factor antitrombozant. Acest efect poate fi util si in reducerea fenomenelor inflamatorii, indiferent de originea acestora, scortisoara putand fi introdusa in categoria alimentelor asa zis „anti-inflamatorii”. Ideea existentei unor alimente, care prin compozitia lor au astfel de efecte, se vehiculeaza foarte mult in ultimul timp si ramane ca studii ulterioare sa aprofundeze bazele stiintifice.

Alte actiuni ale scortisoarei sunt cele anti-microbiene, antivirale si antifungice. Testele de laborator arata inhibarea cresterii – de catre uleiul de scortisoara – a Candidei Albicans, chiar si a tulpinilor rezistente la medicatia antifungica obisnuita. Actiunea antifungica a uleiului esential de scortisoara potenteaza in vitro actiunea unor chimioterapice antifungice ceea ce deschide perspectiva unor terapii mai eficiente si mai lipsite de efecte colaterale in cazul unor candidoze aparute pe fondul maladiilor grave cu imunodepresie (SIDA).

Uleiurile esentiale de scortisoara inhiba cresterea unei multitudini de specii de microorganisme. Aceste caracteristici antimicrobiene o recomanda si ca produs conservant care poate fi utilizat in locul altor metode traditionale de pastrare a alimentelor. Intr-un studiu publicat in 2003 de International Journal of Food Microbiology, se arata ca numai cateva picaturi de ulei esential de scortisoara adaugate la 100 ml de suc de legume pot inhiba cresterea Bacillus cereus pentru aproximativ 60 de zile, bacteria crescand in absenta condimentului chiar si in conditii de refrigerare. Datele obtinute sunt foarte convingatoare.

Unul dintre cele mai studiate efecte ale scortisoarei este cel care se refera la controlul glicemiei. Condimentul s-a dovedit eficient in ameliorarea raspunsului insulinic la pacientii cu diabet de tip 2. Testele au aratat ca elemente din compozitia scortisoarei stimuleaza receptorii insulinici si inhiba enzimele care ii inactiveaza, ameliorand toleranta periferica la glucoza. Recent, cercetatori de la Serviciul American de Cercetari Agricole au indicat ca mai putin de jumatate de lingurita de scortisoara/zi reduce glicemia la pacientii diabetici. In studiu au fost inclusi pacienti cu diabet de tip 2, care nu erau tratati cu insulina si carora li s-au administrat cantitati crescande de scortisoara (pana la 6 g/zi). Efecte semnificative ca reducerea glicemiei cu 18-29 %, a colesterolemiei totale cu 13-26% , a colesterolului cu 10-24 % si a trigliceridemiei cu 23-30% au aparut chiar si la doze extrem de mici (1g/zi). Glicemia a reinceput sa creasca de indata ce administrarea scortisoarei a incetat. Concluzia studiului a fost ca includerea scortisoarei in dieta diabeticilor reduce factorii de risc asociati cu acesta si morbiditatea prin boli cardio-vasculare. Un studiu suedez indica faptul ca adaugarea de scortisoara la un pranz bogat in glucide poate determina incetinirea cresterii postprandiale a glicemiei.

Scortisoara este o mirodenie afrodisiaca cu un efect excitant, stimulent nervos si hipertermiant (mareste temperatura corpului). Poate fi folosita in doze destul de mari: 4-5 grame odata. ATENTIE! Exceptie fac persoanele cu ulcer si cu colonul iritabil. Cea mai eficienta utilizare a sa este in combinatie cu alte afrodisiace care sa-i seveasca drept suport cum ar fi: mierea, galbenusul de ou, sucurile si siropurile unor plante afrodisiace (pin, brad, telina etc).

Reteta afrodisiaca si revigoranta:

scortisoara 2 g, nucsoara 2 g, ghimbir 2 g, miere 2 linguri, 2 galbenusuri de ou de la tara. Se amesteca foarte bine toate componentele dupa care se consuma cu inghitituri foarte mici si indelung constientizate asa incat sa ne simtim patrunsi de energia fierbinte a amestecului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *