„Zaharul alb este dulce, este delicios, este bun si totusi este un drog!"
— Dr. Llaila O. Afrika

„Zaharul nu este altceva decat o chimicala.Se ia sucul sfeclei sau trestiei(de zahar) se rafineaza pana ramane melasa apoi se obtine zaharul brun si in final rezulta doar niste ciudate cristale albe.”— William Dufty, autorul cartii Sugar Blues

 „Zaharul este fara indoiala ucigasul nr.1 din istoria umanitatii – mult mai letal decat opiul sau radiatiile radioactive” —  Sakurazawa terapeut japonez

       Germanii il numeau pe buna dreptate „moartea alba”, pentru ca zaharul alb rafinat  este un produs chimic procesat industrial, deci nenatural si nepotrivit consumului uman. De fapt datorita numeroaselor procesari industria zaharului si a uleiului se  mai numeste si „industria grea a industriei alimentare”.

Dar inainte de a vedea de ce se numeste „moartea alba” haideti sa vedem o scurta istorie a zaharului.

1.ISTORIA DESCOPERIRII ZAHARULUI

Zaharul natural se gaseste in multe surse: miere, alune, castane, fistic, mere, smochine, struguri, masline, mei, orz, ceapa, usturoi, ginseng si multe altele dar sub forma de zaharoza rafinata a aparut in alimentatia umana doar de cateva secole. Utilizarea trestiei de zahar(pe atunci era doar mestecata) pare sa fi aparut prima oara in anul 600 i.Hr. in India de Est sosind aici probabil din zona Polineziei. Prima intalnire a europenilor cu zaharul a fost cu ocazia tentativei de cucerire a Indiei de catre Alexandru cel Mare(325 i.Hr) al carui general Nearchus  a descris-o ca un fel de miere care creste in trestie sau stuf.Grecii au importat-o  numind-o printre altele „sarea indiana”sau „mierea fara de albine”” in cantitati mici dar la niste preturi exorbitante fiind folosita ca medicament, ulterior persii folosind-o chiar in epidemii(bineinteles nu este vorba de zaharul rafinat).Tot persii sunt cei care in jurul anului 600 d.Hr la Universitatea din Djondisapour au reusit rafinarea sucului de trestie de zahar intr-o forma solida, care se poate pastra un timp mai  indelungat fara sa fermenteze deschizand astfel portile comertului mondial.

Scriitorul roman Dioscorides ii da un nume nou Saccharum inspirat de numele sanskrit „sharkara” care inseamna, de asemenea si nisip.In timpul revolutiei agricole musulmane(cca. sec. VIII), arabii au adoptat tehnicile de productie si de rafinare a zaharului din India si le-au transformat intr-o industrie pe scara larga; ei au infiintat primele plantatii, mori, fabrici si rafinarii de zahar. Astfel zaharul s-a raspandit prin tot imperiul arab patrunzand si in Europa de Vest prin maurii care cucerisera peninsula iberica.Mai tarziu cruciatii au adus si ei zaharul numindu-l „noul condiment”, el ajunsese sa coste in Londra in 1319 d.Hr 2 silingi/livra echivalentul a 100$/kg in zilele noastre.Fiind un produs de lux foarte cautat, dupa pierderea Levantului, cruciatii impreuna cu negustorii venetieni muta productia de zahar in Cipru.Dar deoarece localnicii nu erau foarte interesati sa lucreze in manufacturile care presupuneau o munca foarte grea si extrem de laborioasa se apeleaza la sclavi adusi initial din zona Marii Negre si apoi a Africii.       

De aici istoria sclavagismului va fi strans legata de cea a zaharului. Productia se extinde si pe alte insule:Sicilia, Canare, Madeira, insulele Capului Verde.De la guvernatoarea insulelor Canare, Columb(care se pare ca a avut o legatura amoroasa cu aceasta) va primi trestie de zahar pe care acesta o va transporta in Lumea Noua. Aici trestia de zahar va gasi o arie foarte propice pentru dezvoltare(chiar si in zilele noastre Brazilia este cel mai mare producator de zahar al lumii).Marile puteri europene se vor lupta continuu pentru suprematia in productia si comertul cu zahar. Peste 20 milioane de sclavi africani vor fi adusi sa lucreze in coloniile din Lumea Noua, zaharul ajungand in 1750 sa depaseasca comertul cu cereale reprezentand 20% din importul de produse realizat de Europa.

 Acesta se datoreaza si faptului ca europenii incep sa-si modifice obisnuintele alimentare, ei incep sa consume produse ca: gemuri, bomboane, ceai, cafea, cacao,diverse alimente tot mai prelucrate, precum si alte produse dulci intr-o cantitate tot mai mare.In 1747 un chimist german va descoperi zaharoza in sfecla de zahar, procedeul de obtinere al ei fiind ineficient ramane o curiozitate aproape un secol pana in timpul razboaielor napoleoniene cand datorita blocadei impuse de britanici Napoleon decide folosirea sfeclei ca sursa alternativa pentru zaharul mult cautat.De atunci productia de zahar de sfecla va lua un deosebit avant ajungand sa reprezinte cca.30% din productia mondiala de zahar a zilelor noastre.Fiind numit si „aurul alb” acest produs ajunge sa fie taxat  cu sume astronomice avand in vedere cererea tot mai crescuta pentru el. Abia prin 1874 britanicii „democratizeaza” consumul de zahar prin eliminarea taxelor. Cu timpul taxarea se va transforma in subventionarea industriei zaharului dupa cum ea are loc in zilele noastre.

2. Efecte negative ale zaharului asupra organismului uman  

Dupa cum am vazut mai sus zaharul a fost pe rand o ciudatenie, un inlocuitor al mierii, un medicament un condiment, un mijloc de dominare,un produs de lux ajungand azi un produs de larg consum. Datorita necesitatii de a-l putea pastra si transporta pentru a putea fi comercializat sucul dulce al trestiei de zahar ajunge sa fie transformat in cristale de zahar iar mai apoi in zilele noastre datorita avansului tehnologic aceste cristale sunt rafinate pana ajung la o puritate de 99,99% zaharoza(C₁₂H₂₂O₁₁), acesta fiind zaharul tos pe care-l consumam in mod obisnuit. Daca in 1880 consumul de zahar pentru o persoana era de 8 kg pe an, in prezent acesta a ajuns la 80 kg pe an si isi continua cresterea. In crestere este si cantitatea de zahar ascuns, pe care o ingeram din produse considerate in mod obisnuit a fi sarate, cum ar fi ketch-up-ul (23% zahar), fulgii de porumb (8% zahar), painea sau majoritatea produselor conservate. 

Zaharul este unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de medicina, fie ea clasica ori naturista. Fiind un aliment foarte concentrat(99,99% zaharoza fata de doar 14-22% continutul de zaharoza al sfeclei sau trestiei de zahar), el uzeaza pur si simplu anumite organe. Pentru un organism adaptat de milioane de ani sa se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care produce dezechilibre in lant :

- zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde provoaca o stare de hiperglicemie;

- aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa;

- pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sange sub medie, asa incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie;

- ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide in sange.

Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos. Chiar daca organismul uman are o mare capacitate de adaptare, si suporta o vreme aceste fenomene, mai tarziu insa,  apar probleme de sanatate.

 Iata care sunt principalele tulburari:

- pancreasul suprasolicitat se deregleaza, normalizand tot mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecintele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in diferite stadii, de diabet.

- sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa ingerarea zaharului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a fi descrise aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila la gripa, boli de plamani, rinita, sinuzita infectii urinare si intestinale, etc.

- o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta osoasa, cancerul, scleroza multipla, sinuzita, tulburarile hormonale se agraveaza ca o consecinta a consumului de zahar si se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.

Majoritatea oamenilor nu considera dependenta de zahar la fel de grava ca si cea de tutun, de alcool sau droguri. La urma urmei, cat de periculos poate fi un pahar de suc sau o ciocolata, isi spun ei... Ar trebui insa sa aiba toate motivele de ingrijorare deoarece zaharul actioneaza exact ca si stupefiantele. El declanseaza in creier eliberarea unor substante cunoscute ca si opioide care creeaza o senzatie de placere. Zonele din creier care se activeaza atunci cand ne dorim ceva dulce sunt aceleasi cu cele care se activeaza in cazul dependentilor cand acestia au nevoie de drog. Pentru a demonstra ca zaharul este un drog similar cu opiumul, morfina sau heroina, oamenii de stiinta au administrat unor iubitori de dulce un medicament care blocheaza eliberarea opioidelor. La scurt timp dupa acest tratament subiectii nu au mai aratat nici un interes fata de dulciuri.

Un experiment interesant despre efectele zaharului asupra sanatatii puteti vedea aici(lb. Engleza). Deasemenea un scurt filmulet:

Zaharul alb rafinat este extrem de periculos pentru sanatate. Prin rafinare lantul complex al carbohidratilor se rupe si acestia ajung brusc in sange unde produc o descarcare rapida de energie. Aceasta este urmata de o cadere, datorata eforturilor organismului de a reechilibra nivelul glucidelor. De aici o multime de probleme de sanatate: tulburari de metabolism, afectarea sistemului imunitar, tulburari digestive, cresterea nivelului de grasimi din sange, diabet, obezitate, probleme cu dintii, probleme cardio-vasculare, deficit de vitamina B. Vitamina B este consumata in mare cantitate pentru asimilarea glucidelor. Organismul este astfel nevoit sa apeleze la rezervele sale de vitamina B pentru a metaboliza zaharul consumat in cantitate tot mai mare si astfel acesta ajunge la oboseala, depresie, dificultati de concentrare, de memorie si de perceptie sau chiar nevroze. In plus aportul de zahar confera doar o senzatie de satietate pe moment, insa el nu aduce organismului nutrimentele de care acesta are nevoie(de ex: sfecla de zahar contine 50 nutrienti nu doar zaharoza). O lista cu efectele negative ale zaharului o gasiti aici  si o lista mai exhaustiva(in lb. Engleza): aici

 3. Inlocuitori naturali si sanatosi ai zaharului

Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului este mierea de albine, un amestec foarte complex de zaharuri naturale, un produs viu, care contine substante special facute sa ajute organismul. Mierea este o comoara intalnita in cel mai pretios castel din lume: stupul de albine. Mierea este cunoscuta ca fiind ingredientul de baza in mastile pe care regina Cleopatra le folosea ca sa-si mentina frumusetea si tineretea. Studiile realizate de-a lungul timpului au dovedit ca mierea este un aliment eficient nu doar in mentinerea frumusetii fizice, ci si in pastrarea sanatatii intregului organism. Sa vedem cateva proprietati ale mierii:

•         Mierea este bogata in vitamine (in special cele din grupa B), minerale si aminoacizi.

•         Este singurul aliment care nu se altereaza.

•         Are un continut mare de carbohidrati, ceea ce confera energie. Din acest punct de vedere, mierea este cel mai rapid si mai puternic energizant natural.

•         Poate fi folosita ca remediu impotriva racelii.

•         Este bogata in antioxidanti, acestia fiind aliati de nadejde in prevenirea cancerului si a bolilor de inima.

•         Are o actiune benefica asupra principalelor sisteme din organism, printre care se numara si tubul digestiv sau caile respiratorii.

•         Previne infectiile.

•         Este un foarte bun detoxifiant, stimulaza digestia si metabolismul si favorizeaza tranzitul intestinal.

Asadar, folositi cu incredere miere in loc de zahar! In cazul in care totusi consumati in mod curent ciocolata, consumati bauturi racoritoare sau prajituri, observati-va reactiile. Cu cat mancati mai mult zahar cu atat va veti dori si mai mult, caci el va genera o foame de dulce pe care oricum nu este capabil sa o potoleasca. Cand veti consuma miere veti observa cum din contra, dupa doar o lingurita va veti simti hraniti si multumiti. Noi va recomandam sa folositi in special miere nepasteurizata sau neincalzita (la noi in magazin o puteti gasi aici). Prezenta enzimelor in miere este o masura a calitatii acesteia, in timp ce lipsa lor indica degradarea sau falsificarea mierii. Cu timpul enzimele se inactiveaza, iar, prin incalzire la peste 50°C, calitatea lor dispare ireversibil. De aceea trebuie consumata in scopuri terapeutice mierea din ultimul an de productie si care nu a fost incalzita in scopul fluidizarii la mai mult de 45°C. Cum metabolismul uman are la baza degradarea enzimatica a hranei pana la compusi foarte simpli(din care unii, in prezenta oxigenului se transforma in CO₂, H₂O si energie), in absenta enzimelor hrana nu poate fi digerata si devine chiar un balast ba chiar toxica pentru organism.

 •Fructele proaspete care contin o proportie ideala a diferitelor tipuri de zaharuri. Sucurile, salatele de fructe, fructele sunt o adevarata relaxare pentru organism, ducand la normalizarea glicemiei, la reglarea functiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum si a perceptiilor olfactive. Deasemenea, fructele uscate(stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc.) sunt un excelent inlocuitor al zaharului fiind chiar mai concentrate datorita eliminarii apei.

•Zaharul brun este un alt inlocuitor al zaharului rafinat care acum se gaseste si in Romania. Este asemanator cu zaharul obisnuit dar considerabil mai inchis la culoare(datorita continutului de 3,5-6,5% melasa) si cu o forma mai neregulata. Pentru prajituri, cozonaci sau alte dulciuri, zaharul brun se comporta la fel ca si cel obisnuit insa are punctul de topire mai jos, face mai putina spuma si este mult mai sanatos decat zaharul rafinat.

La fel, puteti incerca si alti inlocuitori naturali ai zaharului : siropurile de agave, orez, artar, tapioca sau fructoza si dextroza,  extract de stevie ori chiar melasa.

 Pofta buna!!