Denumit si HELL (din limba araba). Originar din Asia (India), unde cultivarea lui era monopolul unui rajah, cardamonul a fost apoi importat in Africa si tarile arabe. Utilizarea sa apare in textele vedice (aprox. 1000 a.Chr.) dar si in stravechea Asirie (Ninive). Pe un papirus egiptean (anul 1500) sunt enumerate virtutile cardamonului, egiptenii folosind cardamonul pentru fabricarea parfumului sacru asemanator cu tamaia. Denumit “kyphi” acest parfum mai avea in componenta smirna, sofran, menta, rozmarin, ghimbir, rasina de cedru, vin si smoala. Dioscoride, medic grec din Antichitate, clasifica cardamonul intre plantele medicinale. Apicius, bucatar roman, considera cardamonul o mirodenie importanta si foarte scumpa deoarece la vama din Alexandria romanii taxau cardamonul ca produs de lux. Vikingii (sec.X) il transporta in Scandinavia, devenind marfa de pret. Si in China apare utilizarea cardamonului (anul 720 p. Chr.), iar Avicenna, celebrul medic arab, considera cardamonul indispensabil in tratarea tusei si a bolilor aparatului respirator.

In lumea orientala, mai ales in cea araba, cardamonul este numit si “samanta dragostei”. Cunoscutul terapeut francez Maurice Messegue recomanda aceasta planta pentru marirea potentei masculine, combaterea ejacularii precoce, ca afrodisiac atat pentru barbati cat si pentru femei. Cardamonul este unul dintre cei mai puternici afrodisiaci existenti si cunoscuti. Actiunea cardamonului nu se limiteaza strict la efectul afrodisiac, el fiind cu adevarat o planta a dragostei, limpezeste emotiile si gandurile, reaprinde focul sentimentelor.