Maniocul (Manihot esculenta) este o plantă tropicală (denumita si cassava, madioca, yuca, kappa) din ale cărei rădăcini, sub forma de tuberculi, se obţine o substanţă alimentară făinoasă, cunoscută sub numele de tapioca. Maniocul este considerat cartoful continentului negru, rădăcinile fiind foarte bogate în hidraţi de carbon, în principal amidon. Maniocul se cultivă pe scară largă pe milioane de hectare, având o productivitate mare.

Conform datelor Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură maniocul se situează pe locul al treilea ca sursă de calorii alimentare în regiunile tropicale, clasându-se imediat după orez şi porumb. Statisticile din 2002 arătau că peste 600 de milioane de oameni din Africa, Asia şi America Latină depind de manioc pentru a-şi asigura hrana. Un studiu din 1992 a evidentiat ca aprox. 42% din recolta de manioc, in Africa, este transformata in cipsuri si faina.

Populatia tribala din centrul si vestul Braziliei cultivau manioc de acum 10.000 de ani! Polen de manioc, avand peste 6.600 ani vechime a fost gasit si in Golful Mexic. Dar evidente directe ale cultivarii maniocului gasim la civilizatia Maya, de acum 1.400 ani. Astazi maniocul este raspandit in multe tari din Africa, Asia, America de Nord si de Sud. Radacina mai contine calciu (50 mg/100 g), fosfor (40 mg/100 g) si vitamina C (25 mg/100 g). In comparatie cu frunzele, radacina este saraca in proteine si alte substante nutritive dar bogata in carbohidrati, calciu si fosfor. Contine de 2,5 ori mai multe calorii decat cartoful dulce. Este considerata planta cu cel mai mare randament energetic dintre plantele de cultura, cu exceptia trestiei de zahar.

Maniocul este consumat în diverse forme, de la rădăcina ca atare (din care se prepara ceva asemanator cartofilor prajiti), continuând cu făina, pâinea, produse de patiserie şi terminând cu specialităţi de băuturi (mai ales in Asia).  Din manioc se obtine un sirop gros, aromat cu diverse condimente si folosit ca baza pentru diferite sosuri dar si ca un condiment culinar. În unele ţări sunt consumate şi frunzele dar numai după fierbere îndelungată. Maniocul este folosit şi ca ingredient in furajele pentru animale. Da o aroma delicata  in supe si pireuri. Boabele de tapioca sunt cele mai indicate pentru prepararea unor delicioase budinci. Se cunosc mai multe varietăţi de manioc, în general împărţite în două mari categorii: maniocul dulce şi maniocul amar.

Cercetari recente din multe tari, in special China, evalueaza utilizarea maniocului ca biocombustibil care sa inlocuiasca benzina. Exista chiar un Plan de Dezvoltare pentru Energia Regenerabila care prevede cresterea utilizarii biocombustibililor pana in 2010. Mai este intrebuintat in industria farmaceutica, textila, hartiei si adezivilor. 

In studiile de specialitate gasim folosirea maniocului in tratamentul diareei si malariei, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, dureri de cap si alte dureri diverse, alergii, intestin iritabil. Nu contine gluten,  fiind recomandata celor cu intoleranta la gluten si celor suferinzi de boala celiaca.

 "PARADISUL VERDE" va asteapta cu o delicioasa reteta de preparare a budincii din boabe de tapioca BIO!