ROZMARINUL (Rosmarinus oficinalis) – sau “copacul de tamaie”

Rozmarinul era una dintre plantele magice care crestea in gradinile manastirilor medievale mediteraneene (ca si leusteanul) aparand in multe povestiri fantastice din antichitate si evul mediu. Astazi, rozmarinul este cultivat in aproape toate tarile din jurul bazinului Mediteranei, precum si in Anglia, SUA si Mexic. In limba latina, planta se numea “rosmarinus”; cele mai multe surse interpreteaza numele ca venind din “ros“ (roua) si “marinus“ (marin). Deseori rozmarinul creste  aproape de mare unde picaturile de apa de mare ar putea justifica numele de “roua marii”. E posibil ca numele sa se refere la florile albastru-marin ale rozmarinului. In greaca este numit “dendrolivano“, care se traduce prin “copac de tamaie”.  Cultivat din antichitate pentru aroma si virtutile sale medicinale, romanii l-au raspandit si in nordul Europei. Rozmarinul este un condiment popular in multe tari occidentale, dar mai ales in tarile din bazinul Mediteranei (Italia si Franta) si intra in compozitia numitelor “ierburi provensale” alaturi de cimbru, maghiran, oregano etc.

Rozmarinul este puternic aromat (amintind de camfor sau eucalipt), rasinos si usor amarui. Drept condiment este folosit in omlete, in salate de fructe si in bauturi racoritoare. Rozmarinul poate fi folosit si pentru a aromatiza otetul. Nu isi pierde aroma prin fierbere indelungata, ca multe alte frunze. Frunzele proaspete au un parfum mai pur si prin urmare sunt preferate. Rozmarinul este recomandat ca si condiment pentru cartofi si foarte potrivit pentru legume prajite in ulei de masline (vinete, dovlecei, rosii), asa cum se prepara frecvent in tarile mediteraneene.
Rozmarinul este una din ierburile care au mai multa putere uscate decat proaspete (vezi si cimbrul de cultura). Rozmarinul uscat este una din cele mai puternice mirodenii si nu trebuie folosit in exces, pentru ca poate da un miros prea “parfumat”.

INDICATII. Este un remediu consacrat pentru afectiunile cardiace si cele circulatorii. Este recomandat pentru regalarea tensiunii arteriale, fiind eficient in hiper dar mai ales in hipotensiune si pentru imbunatatirea circulatiei sanguine. Este un remediu traditional pentru combaterea racirii extremitatilor (mainilor si picioarelor), a formarii trombilor, a degeraturilor.

Un remediu celebru in Evul Mediu, numit si “apa ungureasca” este obtinut din rozmarin. Numele acestui remediu provine din faptul ca a fost inventat pentru regina Ungariei (sec. al XIII-lea). Se spune ca regina suferea de paralizie partiala si folosind acest remediu s-a vindecat fara nici un fel de sechele. “Apa ungureasca” este o tinctura obtinuta prin macerarea a 20 g pulbere de rozmarin proaspat macinat cu 50 ml alcool de 96 grade si 50 ml apa plata sau de izvor. Se lasa la macerat intr-o sticla ermetica, de culoare inchisa, timp de 10 zile dupa care se strecoara printr-un tifon (nu se foloseste plastic sau metal). Acest remediu poate fi folosit intern, diluand o lingurita de tinctura in 100 ml apa plata/de izvor, de 3 ori pe zi.

Extern se foloseste ca lotiune de masaj pentru tratamentul paraliziilor dar si pentru efectele sale cosmetice remarcabile printre care mentionam: mentinerea si redarea elasticitatii pielii, inlaturarea petelor de pe piele, combaterea ridurilor. Masarea cu tinctura de rozmarin la radacina parului stimuleaza cresterea parului si previne calvitia prematura.